Precauţie

(de Marin Sorescu)

M-am îmbrǎcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsând nici un loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri,
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trait 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
– Şi eu te iubesc.

Be the first to like this post.

This entry was posted on October 22, 2010 at 15:16 and is filed under Behăituri de dragoste, Poezie with tags dragoste, Marin Sorescu, precautie. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed You can leave a response, or trackback from your own site.