Fǎrǎ tine

(versuri: Vasile Şeicaru)

Numai urme de paşi din povestea verii,
Peste suflet îmi laşi la cǎderea serii.
Numai noapte în noi şi tǎcerea doare
Între ziduri de ploi când iubirea moare.

Cum se poate sfârşi, într-o singurǎ zi, atâta viaţǎ?
Cum poti crede cǎ-i drept tu sǎ pleci, eu s-aştept somnul rǎu?
Pentru care temei laşi pe umerii mei flori de gheaţǎ?
Cum poţi crede cǎ pot da uitǎrii de tot glasul tǎu?

Fǎrǎ tine noaptea trece cu mult mai greu,
Fǎrǎ tine tot mai rece-i soarele meu,
Fǎrǎ tine tristǎ-i vara din amintiri,
Fǎrǎ tine grea-i povara altei iubiri.

Numai fluturi buimaci cad pe tâmpla zǎrii,
Când încerci sǎ refaci drumul dat uitǎrii.
Numai lacrimi şi spini strâng lângǎ fereastrǎ
Desfrunzite grǎdini în absenţa noastrǎ.