Fiecare cu ce merită

Posted in Behăi, deci exist! with tags on November 27, 2012 by Oita Roz

Pentru a fi “politically correct” zilele astea am trecut cu o indiferenţă echidistantă şi pe alocuri scheißegală faţă de toate afişele şi bannerele electorale. Până astăzi când, în autobuz fiind, am văzut câteva afişe ale domnului Ion Răducanu din care mândru falnic şi semeţ ne declară că Merităm o ţară. Şi atunci mi-am zis în sine mea:

Meritaţi ‘re-aţi ai dracului! De aceea propun să vă strângeţi toţi politicienii şi să vă duceţi pe Insula Paştelui (mamii voastre) sau măcar mergeţi (pe) InSula Mare a Brailei, după ce locurile acelea au fost golite de restul populaţiei să vă minţiţi şi omorâţi acolo între voi. Nu de alta dar şi noi Merităm o clasă politică

Dimineaţă perfectă de toamnă mai mult ca perfectă

Posted in Behăi, deci exist! with tags , , on October 25, 2012 by Oita Roz

O fată, blondă, micuţă, cu ochii albaştri, zâmbindu-mi larg. Nu neaparat mie… Poate îi zâmbea tipului din faţa mea, cel cu geaca de piele, mers mucho şi două capete mai înalt sau poate îşi amintea de surpriza făcută ieri seară de prietenul ei. Detalii minore.

Ceaţa calmă, liniştitoare, care învăluia canalul Bega, dându-i un aer misterios.

Culorile pomilor ce răzbăteau prin ceaţă: galben, verde, roşu. Pete de culoare într-un tablou predominant alb-negru.

Pisica roşcovan-vărgată, camuflaj perfect de toamnă, stând ghemuită şi pândind frunzele ce cădeau din copaci pentru a se repezi la ele cum făcea astă vară cu vrabiile care acum o privesc mirate şi zgribulite pe gardul de vis-a-vis.

Ce dimineaţă perfectă de… Dar parcă am uitat ceva… Ah, da! Voma roş-gălbuie întinsă pe trotuarul de lângă căminele
studenţeşti, lungă cât aşteptarea îndrăgostiţilor, din care tacticos îşi luau micul dejun trei porumbei ţanţoşi.

Ce dimineaţă perfectă de toamnă!

Interviul

Posted in Căcăreze with tags , , on June 10, 2011 by Oita Roz

Nu am mai mers de multa vreme la un interviu de angajare. De asa de multa vreme incat nici nu mai stiu cum se procedeaza…

Miezul nopţii

Posted in Behăituri de dragoste, Poezie with tags , , , , on November 25, 2010 by Oita Roz

(de Spiridon Popescu)

Zise mortul către viu:
“Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu”.
Zise viul către mort:
“Am, dar nu-mi place să-l port”
… şi făcu atac de cord.

Sfat

Fereşte-te să cazi din tine –
E înălţimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.

Reţetǎ proprie de varzǎ à la Cluj

Posted in Căcăreze with tags , , on November 12, 2010 by Oita Roz

Nu sunt eu mare bucǎtar, nu mǎ pot compara cu jupân Hǎdean, dar mǎ gândeam sǎ vǎ propun o reţetǎ de varzǎ à la Cluj, puţin personalizatǎ… Pentru a o prepara ai nevoie de urmǎtoarele

Ingrediente:

  • o varzǎ mijlocie sau mare (dupǎ pofte…)
  • 750g carne macrǎ
  • un cadou
  • o ceapǎ
  • 4 linguri ulei sau unturǎ
  • un plin de benzinǎ
  • o ceaşcǎ de smantanǎ
  • un automobil în stare de funcţionare
  • sare, piper, cimbru, boia
  • bani pentru 4-5 beri
  • 150g de orez
  • un prieten la care “sǎ tragi”

Mod de preparare:

  1. se sunǎ prietenul, se aranjeazǎ întâlnirea dupǎ care
  2. se ia maşina, se face plinul şi se porneşte spre Cluj…
  3. ajungi la prieten, îi dai cadoul, vǎ pregǎtiţi sǎ
  4. preparaţi varza în modul binecunoscut
  5. îţi dai seama ca nu ţi-a ieşit “ca la mama acasǎ” aşa cǎ
  6. ieşi cu prietenul la bere la Adi Hadean cǎ el ştie mai bine sǎ prepare varza asta blestematǎ!
  7. mâncaţi, beţi şi vǎ râdeţi ca proştii de amintirile din copilǎria voastrǎ zbuciumatǎ

Timp de preparare: 5 ore drumul, 1-2h tentativa de preparare a “vǎrzii”, 3-4h mâncat varzǎ, bǎut bere + povestile aferente

Fǎrǎ tine

Posted in Poezie with tags , , on November 12, 2010 by Oita Roz

(versuri: Vasile Şeicaru)

Numai urme de paşi din povestea verii,
Peste suflet îmi laşi la cǎderea serii.
Numai noapte în noi şi tǎcerea doare
Între ziduri de ploi când iubirea moare.

Cum se poate sfârşi, într-o singurǎ zi, atâta viaţǎ?
Cum poti crede cǎ-i drept tu sǎ pleci, eu s-aştept somnul rǎu?
Pentru care temei laşi pe umerii mei flori de gheaţǎ?
Cum poţi crede cǎ pot da uitǎrii de tot glasul tǎu?

Fǎrǎ tine noaptea trece cu mult mai greu,
Fǎrǎ tine tot mai rece-i soarele meu,
Fǎrǎ tine tristǎ-i vara din amintiri,
Fǎrǎ tine grea-i povara altei iubiri.

Numai fluturi buimaci cad pe tâmpla zǎrii,
Când încerci sǎ refaci drumul dat uitǎrii.
Numai lacrimi şi spini strâng lângǎ fereastrǎ
Desfrunzite grǎdini în absenţa noastrǎ.

Precauţie

Posted in Behăituri de dragoste, Poezie with tags , , on October 22, 2010 by Oita Roz

(de Marin Sorescu)

M-am îmbrǎcat c-o armură
Făcută din pietrele care-au rămas
După ce a trecut apa.

Mi-am pus o pereche de ochelari
În ceafă,
Ca să pot vedea numai
Cu mintea
De pe urmă.

Mi-am protejat
Mâinile, picioarele, gândurile,
Nelăsând nici un loc liber
Care să poată fi atins de mângâieri,
Ori de alte otrăvuri.

Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasă
De broască ţestoasă
Ce-a trait 800 de ani.

Când totul a fost gata
I-am răspuns tandru:
– Şi eu te iubesc.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.