Basme (I)

Basmele prostesc copiii! Nu, nu atunci când sunt mici ci după aceea, când cresc. Când sunt mici îi fascinează, îi încântă şi îi bucură. Nu ştiu ei, săracii, că odată cu miezul dulce al izbânzii Voinicului asupra balaurului, că odată cu gustul zemos al trecerii cu bine a tuturor încercărilor sunt nevoiţi să înghită şi sămânţa amară a relaţiilor ratate cu sexul opus. Otrava amară a eşecurilor în dragoste, ambalată frumos în dulceaţa victoriei binelui asupra răului…

Vor trece ani mulţi până când efectul se va face resimţit. Şi într-o zi Ea îşi va da seama că nu poate face nimic. Ea este pasivă. Ea este înţepată în deget, sau e cu mărul în gât, sau adormită, sau închisă într-un turn, sau azvârlită în grota balaurului, sau… Şi zău că ar face ceva, dar nu se poate face nimic! Nici nu are rost să încerce: aşa i-a fost ursit încă de la naştere! Viaţa e nedreaptă!

El în schimb e pâinea şi cuţitul, e untul şi marmelada, e acţiunea întruchipată, e forţa care pune totul în mişcare. El poate face totul. Doar El! El trebuie să se lupte cu tentaţiile ielelor, cu urâciunea tuturor Mumelor Pădurii, a Ghionoaiei şi a Zgripţuroaicei, trebuie sa se bată cu balaurul, trebuie să ajute fiinţele aflate la nevoie şi, în tot acest timp, nu trebuie să uite ca El trebuie să o salveze.

Pe umerii lui apasă răspunderea. El o poate salva pe Ea, poate salva împărăţia, lumea, iubirea… Ea doar se lasă iubită, dar pentru asta, El trebuie să iniţieze iubirea.

Preabine, Frumoasa mea Adormită, am înţeles! Am înţeles şi mă voi conforma. Mă voi transforma în Fat-Frumos, în Harap-Alb, în Greuceanu sau în Prâslea cel Voinic – şi merele de aur! Voi înfrunta balauri, voi înfrunta primejdii, voi înfrunta blesteme, voi înfrunta moartea! Dar dă-mi un motiv!!! Pentru că vezi tu, voinicul ştie pentru ce luptă. În general i se promite jumătate din împărăţie şi fata de soţie. Voinicul este aşadar bine motivat! Mie nu-mi trebuie jumătate din împărăţie, nu-mi trebuie nici toată, nici procent, nici fracţie din ea. Tot ce vreau eu este să îmi dovedeşti că am pentru cine lupta şi voi purcede la luptă. Voi lupta până când voi izbândi, te voi scoate din pasivitate, te voi scoate din turnul în care eşti închisă, voi birui balaurul şi te voi scoate din grota lui.

Voi face toate acestea şi multe altele ce mi le vei cere, dar vreau să ştiu că nu le voi face în zadar. Vreau să fiu sigur că atunci când te voi elibera de sub vrajă cuvintele tale vor fi: “Bine ai venit, iubirea mea! Te aşteptam de mult.” şi nu: “Îmi pare rău, dar între timp m-am obişnuit cu balaurul şi am decis să rămân aici…”. Pot înfrunta multe, pot suporta şi mai multe, atâta timp cât te ştiu aşteptându-mă, atâta timp cât ştiu că pentru tine, lupta mea contează. Atunci, m-aş vedea peste ani, alături de tine, domnind peste regatul nostru de copii, nepoţi şi stranepoţi.

Împărăţia “fizică”? Nu ar conta prea mult… Acolo unde aş fi cu tine, acolo ar fi şi împărăţia. Pentru că orice împărăţie, indiferent cât de mare, de frumoasă sau de bogată ar fi, fără tine ar fi pustie şi de nelocuit.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea…

Advertisements

12 Responses to “Basme (I)”

  1. amorul asta……

  2. Te simti vizata? ;;)

  3. bai! in Greuceanu sa nu te transformi ca ala e singuru’ erou care MOARE! deci sper ca ne-am inteles, da? 🙂

    in rest, pot sa fiu eu Donkey in expeditia asta anti-balaurica? 😀 poate-mi ies si mie in sfarsit pasentele :))

  4. Raka, nu mai tin minte basmul, dar parca stiu ca nu murea.

    Intr-adevar imi amintesc un basm in care Fat-Misto murea, dar il lipea cu niste apa vie, saliva sau superglue – aici iar am pierderi de memorie! – unul dintre celalalte personaje de pe platoul basmului…

  5. in harap-alb, Vin Diesel (a..a. Spanu’) il decapiteaza pe Harap alb si-l reasambleaza fata imparatului ros (a.k.a. White She Devil / source of all evil) impreuna cu calu’ (metafora pentru 2 kilngonieni frumosh’) si apa vie (care de fapt erau nanoboti medicali) 😉

    in Greuceanu (via @PetreIspirescu) erou’ moare. E singuru’ basm popular din istoria literaturii romane in care eroul are soarta omului de rand si se duce pe mandru’ falus la sfarsitul povestii… Nici macar nu mai apuca un pic de frichi-frichi de sarbatorirea victoriei 😐

  6. oaie, nu ma simt, dar trebuia sa comentez si io ceva, nu? ca postul o fost frumos si limpede, deci prea multe vorbe nu-si aveau rostul 🙂

  7. Credeam ca nu iti place ceva din ceea ce am zis. 😛 Multumesc ca ai dat tonul! >:D<

  8. Ileana: – Daca vrei putem ramane prieteni Frumosule ca m-am gandit sa-i mai dau o sansa Balaurului! :)) Parerea mea e ca tre sa o lasi fara alternative. De aia Balaurul e ucis. PLM.

  9. Corect, Richie! Vezi, nu realizasem de ce trebuie neaparat ucis Balaurul! 😀

  10. Frumoasa declaratie in incheiere….

  11. ileana cosanzeana Says:

    am si eu o intrebare: ce te face sa crezi ca dupa ce vei omorai balaurul si-ti vei capata frumoasa si imparatia nu o sa vrei o alta si mai frumoasa si o imparatie si mai mare? Basmele sunt pentru adormit copii, atunci cand inca mai sunt copii, atunci cand inca mai zambesc. Viata ii schimba, sentimentele vin dispar, oamenii se indragostesc si apoi ajung sa se urasca fara sa se poata spune clar a cui a fost vina. Un vers dintr-o melodie suna cam asa “can you give the best in all for free?”…cine reuseste sa faca asta traieste fericit pana la adanci batraneti (daca nu bea cola)

  12. Oita Roz Says:

    @ileana cosanzeana: Daca vrei o alta frumoasa, si apoi o alta, si o alta te transformi incet, incet in Dragon… E riscant: poate pana la urma ajungi sa te indragostesti de una dintre ele si, in momentul urmator, sa apara un Fat-Frumos care sa iti vina de hac! In alta ordine de idei: ce te face pe tine sa crezi ca, mai tarziu, as vrea alta? Poate ca am motive bine intemeiate sa zic: e EA, eu nu mai vreau pe alta, ma opresc aici cu cautarile. Depinde de la om la persoana ceea ce va face in continuare.

    Ai dreptate, basmele sunt pentru copii, dar le va influenta si viata de adult. De aceea ziceam ca basmele prostesc, pentru ca iti prezinta realitatea in mod deformat si te trezesti ca fugi dupa himere. Oamenii vad ceea ce stiu, spunea cineva. Iar ceea ce stiu ei poate sa le fie atat de adanc implantat in subconstient incat sa nu isi poata explica de unde stiu. Intr-un final, iti dai seama (poate) ca viata e altfel… Pe principiul: “Vezi, ba, ninja, ca nu e ca in filme?!”

    E o linie foarte fina intre dragoste si ura si, din pacate (sau din fericire?), poate fi trecuta foarte usor. In ambele sensuri. Ura si dragostea nu sunt opuse. Reprezinta acelasi sentiment de dependenta fata de cealalta persoana, imbracat in haine diferite. Dragostea si indiferenta sunt opuse.

    Probable you can’t give the best in all for free, buy you should try…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: