Basme (I)

Basmele prostesc copiii! Nu, nu atunci când sunt mici ci după aceea, când cresc. Când sunt mici îi fascinează, îi încântă şi îi bucură. Nu ştiu ei, săracii, că odată cu miezul dulce al izbânzii Voinicului asupra balaurului, că odată cu gustul zemos al trecerii cu bine a tuturor încercărilor sunt nevoiţi să înghită şi sămânţa amară a relaţiilor ratate cu sexul opus. Otrava amară a eşecurilor în dragoste, ambalată frumos în dulceaţa victoriei binelui asupra răului…

Vor trece ani mulţi până când efectul se va face resimţit. Şi într-o zi Ea îşi va da seama că nu poate face nimic. Ea este pasivă. Ea este înţepată în deget, sau e cu mărul în gât, sau adormită, sau închisă într-un turn, sau azvârlită în grota balaurului, sau… Şi zău că ar face ceva, dar nu se poate face nimic! Nici nu are rost să încerce: aşa i-a fost ursit încă de la naştere! Viaţa e nedreaptă!

El în schimb e pâinea şi cuţitul, e untul şi marmelada, e acţiunea întruchipată, e forţa care pune totul în mişcare. El poate face totul. Doar El! El trebuie să se lupte cu tentaţiile ielelor, cu urâciunea tuturor Mumelor Pădurii, a Ghionoaiei şi a Zgripţuroaicei, trebuie sa se bată cu balaurul, trebuie să ajute fiinţele aflate la nevoie şi, în tot acest timp, nu trebuie să uite ca El trebuie să o salveze.

Pe umerii lui apasă răspunderea. El o poate salva pe Ea, poate salva împărăţia, lumea, iubirea… Ea doar se lasă iubită, dar pentru asta, El trebuie să iniţieze iubirea.

Preabine, Frumoasa mea Adormită, am înţeles! Am înţeles şi mă voi conforma. Mă voi transforma în Fat-Frumos, în Harap-Alb, în Greuceanu sau în Prâslea cel Voinic – şi merele de aur! Voi înfrunta balauri, voi înfrunta primejdii, voi înfrunta blesteme, voi înfrunta moartea! Dar dă-mi un motiv!!! Pentru că vezi tu, voinicul ştie pentru ce luptă. În general i se promite jumătate din împărăţie şi fata de soţie. Voinicul este aşadar bine motivat! Mie nu-mi trebuie jumătate din împărăţie, nu-mi trebuie nici toată, nici procent, nici fracţie din ea. Tot ce vreau eu este să îmi dovedeşti că am pentru cine lupta şi voi purcede la luptă. Voi lupta până când voi izbândi, te voi scoate din pasivitate, te voi scoate din turnul în care eşti închisă, voi birui balaurul şi te voi scoate din grota lui.

Voi face toate acestea şi multe altele ce mi le vei cere, dar vreau să ştiu că nu le voi face în zadar. Vreau să fiu sigur că atunci când te voi elibera de sub vrajă cuvintele tale vor fi: “Bine ai venit, iubirea mea! Te aşteptam de mult.” şi nu: “Îmi pare rău, dar între timp m-am obişnuit cu balaurul şi am decis să rămân aici…”. Pot înfrunta multe, pot suporta şi mai multe, atâta timp cât te ştiu aşteptându-mă, atâta timp cât ştiu că pentru tine, lupta mea contează. Atunci, m-aş vedea peste ani, alături de tine, domnind peste regatul nostru de copii, nepoţi şi stranepoţi.

Împărăţia “fizică”? Nu ar conta prea mult… Acolo unde aş fi cu tine, acolo ar fi şi împărăţia. Pentru că orice împărăţie, indiferent cât de mare, de frumoasă sau de bogată ar fi, fără tine ar fi pustie şi de nelocuit.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea mea…