Am obosit
Motto:
Am obosit să te mai aştept
O toamnă cade peste mine…
Am obosit ca în fiecare noapte să adorm cu nasul în pernă, minţindu-mă că încă mai miroase a tine.
Am obosit să merg zilnic la culcare gândindu-mă că poate o să îmi apari în somn. Măcar o dată. O ultimă dată…
Am obosit ca în fiecare dimineaţă, când cu mâini adormite îţi caut căldura trupului pe cearşaful de lângă mine, el să îmi răspundă cu aceeaşi răceală: Hei, trezeşte-te! Ea nu mai e de mult aici…
Am obosit de la atâta tăcere, dimineaţa, în jurul a două ceşti de cafea. Una mereu plină, în aşteptarea ta.
Am obosit să aştept ca degetele tale să reînveţe ordinea corectă a apăsării butoanelor ce formează numărul meu de telefon.
Am obosit să tresar la fiecare SMS primit şi să sper că poate de data asta nu este o noua reclamă de la Vodafone.
Am obosit să adulmec pe stradă, ca un câine la vânătoare, de câte ori mi se pare că în aer pluteşte parfumul tău.
Am obosit să stau cu braţele larg deschise, răstignit în aşteptarea unei îmbrăţişări, sperând într-o a doua venire a ta pentru a putea să cred din nou în tine, în mine, în iubire, în oameni, în viaţă…
Am obosit aşteptând că tu să începi să te întrebi “ce-ar fi dacă…?” Şi să acţionezi în consecinţă.
Am obosit de atâtea weekenduri petrecute departe unul de altul, de atâtea filme văzute de unul singur, de atâtea apusuri privite cu gandul la tine, de atâtea sărbători petrecute separat.
Am obosit să merg în excursii şi să te port cu mine doar în gând.
Am obosit să stau prins în plasa aşteptării. A aşteptării fără speranţă, a aşteptării fără sfârşit, a aşteptării fără explicaţii sau cu explicaţii doar pe jumatate spuse.
Am obosit de atâta pauză între 2 telefoane şi de atâta tăcere între 2 cuvinte de dor.
…
Am obosit…
Oita Roz 
April 12, 2010 at 19:41
spune-i ca dragostea pt. ea se va aseza undeva intr-un colt al sufletului tau, si speri sa iubeasca si ea asa cum ai iubit-o tu….
daca nu a iubit…..si daca merita…..
April 12, 2010 at 23:14
@gaza: As pune-o intr-un colt al sufletului meu, dar sufletul acum mi-e scrum… Momentan nu pot decat sa asez dragostea pentru ea in aceeasi urna… Iar de va fi ca sufletu-mi sa fie asemeni pasarii Phoenix, poate ca intr-o zi, daca pana atunci nu se va plictisi si nu va pleca, dragostea mea pentru ea va putea sa stea stea undeva la periferia sufletului meu, intr-un colt. Sau cine stie? Poate chiar intr-o zona mai centrala, in centrul vechi…
Am iubit-o enorm. Cu toata forta iubirilor pierdute sau ratate de pana acum. Si, dupa cum i-am spus-o de multe ori: mi-as fi dat jumate din cat mai aveam de trait, doar ca sa petrec langa ea jumatatea ramasa. Se pare ca ea nu se incurca doar cu jumatati de masura… OK, mi-as fi dat viata toata, pentru stie ea ce, dar… acum e cam tarziu.
Nu stiu cat m-a iubit ea… I-am simtit iubirea des, mi-a aratat-o rar si mi-a marturisit-o si mai rar. Momentan indoiala ma invenineaza lent, ca o muscatura de scorpion: “Da, dar finalul? Ce ne spune noua finalul acestei povestiri!?”
M-a iubit, ma mai iubeste? Nu stiu! Merita, nu merita? Nici asta nu stiu!!! Dar mi-as dori ca in viitor sa iubeasca si ea la fel de mult cum am iubit-o eu. Si, ca un om fara suflet ce sunt (e scrum, remember?), mi-as dori sa aiba parte de ceea ce va iubi la fel de mult cat am avut eu…
April 15, 2010 at 15:05
@gaza: Si ca sa nu zici ca sunt rau cu ea, uite ii dedic o poezie scrisa de A. S. Puskin si care este pe gustul tau…
Eu te-am iubit si poate ca iubirea
In suflet inca nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniste si nici tristete
Ea nu iti va mai da, asa socot.
Fara cuvinte te-am iubit, fara nadejde,
De gelozie, de sfiala chinuit.
Dea Domnul sa mai fii candva iubita
Asa adanc, asa gingas cum te-am iubit.