Durerea

Ce bine e când te doare capul: iei o pastilă și în câteva minute îți trece.

Ce bine e când îți sângerează un deget: îți pui un pansament și în câteva zile rana se închide.

Ce bine e când îți rupi un picior: îl pui în ghips și în câteva săptămâni se vindecă.

Ce bine e când mori: atunci nu mai trebuie să iei nimic și cu toate astea te vindeci de toate…

Dar ce rău e când te doare sufletul! Ce rău e când inima îți sângerează! Ce rău e când ambele, și inima și sufletul, sunt rupte în mii de bucăți, iar tu ești încă viu și trebuie să suporți tot acest supliciu pentru că singurul tău medicament, ea, este indisponibil pe piață!

Pentru că singurul tău medicament, ea, este în aceeași condiție ca tine, încercând să supraviețuiască unei alte zile anoste și lipsite de sens. Să mai adauge o zi în plus la data expirării…

Pentru că singurul tău medicament, ea, este atât de zdrobit în mojarul vieții încât nu poate vedea ce putere de vindecare și autovindecare mai are încă.

Pentru că singurul tău medicament, ea, crede că poate vindeca doar boala unei anumite persoane.

Oare cum poți să te vindeci atunci când medicamentul tău are nevoie de medicament?