Motto:
Am obosit să te mai aştept
O toamnă cade peste mine…
Am obosit ca în fiecare noapte să adorm cu nasul în pernă, minţindu-mă că încă mai miroase a tine.
Am obosit să merg zilnic la culcare gândindu-mă că poate o să îmi apari în somn. Măcar o dată. O ultimă dată…
Am obosit ca în fiecare dimineaţă, când cu mâini adormite îţi caut căldura trupului pe cearşaful de lângă mine, el să îmi răspundă cu aceeaşi răceală: Hei, trezeşte-te! Ea nu mai e de mult aici…
Am obosit de la atâta tăcere, dimineaţa, în jurul a două ceşti de cafea. Una mereu plină, în aşteptarea ta.
Am obosit să aştept ca degetele tale să reînveţe ordinea corectă a apăsării butoanelor ce formează numărul meu de telefon.
Am obosit să tresar la fiecare SMS primit şi să sper că poate de data asta nu este o noua reclamă de la Vodafone.
Am obosit să adulmec pe stradă, ca un câine la vânătoare, de câte ori mi se pare că în aer pluteşte parfumul tău.
Am obosit să stau cu braţele larg deschise, răstignit în aşteptarea unei îmbrăţişări, sperând într-o a doua venire a ta pentru a putea să cred din nou în tine, în mine, în iubire, în oameni, în viaţă…
Am obosit aşteptând că tu să începi să te întrebi “ce-ar fi dacă…?” Şi să acţionezi în consecinţă.
Am obosit de atâtea weekenduri petrecute departe unul de altul, de atâtea filme văzute de unul singur, de atâtea apusuri privite cu gandul la tine, de atâtea sărbători petrecute separat.
Am obosit să merg în excursii şi să te port cu mine doar în gând.
Am obosit să stau prins în plasa aşteptării. A aşteptării fără speranţă, a aşteptării fără sfârşit, a aşteptării fără explicaţii sau cu explicaţii doar pe jumatate spuse.
Am obosit de atâta pauză între 2 telefoane şi de atâta tăcere între 2 cuvinte de dor.
…
Am obosit…
Oita Roz 